ŢARA MEA

Trăim în vremuri negre. Nicăieri nu e mai vizibilă prostia, indiferenţa, ignoranţa, non-cultura, corupţia, infracţionalitatea în Europa asta decât printre exponenţii ţării România. E o ţară în care devine tot mai stresant să trăieşti, eşti zilnic tentat să te alături turmei de snobi, sa-ţi pierzi individualitatea, puţina cultură pe care ai dobândit-o în mizerul sistem educaţional, sănătatea fizică şi mentală prin spitalele şi restul instituţiilor de stat lipsite de multe ori de cele mai rudimentare facilitaţi şi personal adecvat.
Şi nici prin alte ţări nu prea mai putem găsi alinare sau linişte graţie conaţionalilor noştri care de câţiva ani încoace au depus efort de proporţii cosmice în vederea călcării în picioare a reputaţiei lor şi implicit a întregului neam românesc care este perceput ca o adunare de hoţi, violatori, ucigaşi sadici şi lista continuă.
Multe nu cred că o să se schimbe în acest mirific paradis carpato-danubiano-pontic, în niciun caz modul arhaic de gândire al românilor, iar singur să încerci a face o diferenţă e futil.
Vei fi trântit cu o velocitate ce te va înfige până la gât în pământ de fiecare dată când vei încerca. Pentru a avea un cuvânt de spus în ţara asta trebuie să-ţi pui silicoane şi să ţi le fâţâi prin cluburi selecte. Aş fi dispus să fac asta pentru a-mi expune public punctul de vedere, însă ştiu că a doua zi spaţiul meu de emisie va fi luat de către cineva care şi-a pus implanturi mamare mai voluminoase decât ale mele doar de dragul de „a face ciudă la duşmani”.
Î: Ce e mic, negru şi bate la uşa? R: Viitorul. România are bani împrumutaţi de la Fondul Monetar Internaţional, foarte mulţi. Ironic, cam de aceeaşi sumă de bani (~20 de miliarde €) a dispus România în formă de fonduri europene execrabil de slab absorbite, fonduri la care ţara noastră cotizează anual odată cu aderarea la UE. Aşa că pregătiţi-vă să plătiţi, să plătiţi pentru proasta administrare a unor indivizi cu fler filosofic care au fost repartizaţi greşit în funcţia lor ce implica cunoaşterea ştiinţelor exacte.
Conclusiv, în ceea ce mă priveşte pe mine, ţara asta care e de 20 de ani în tranzit de dezvoltare e o cauză pierdută şi se merită reciproc cu poporul său.
Ca să apostrofez un personaj dintr-o dramă proaspăt studiată pe băncile şcolare româneşti: „Răzbim noi cumva la lumină…”. Cum şi unde rămâne de văzut…
Uitasem, am scris şi nişte versuri la dresa acestui topic. Apasă „Read more” dacă te interesează.
Continuarea

DESPRE MOARTE ŞI ALTE FLEACURI

Conceptul de „Moarte” a răstălmăcit creierii umanoizilor secole de-a rândul ş-ar trebui să suferi de o formă naşpa de retard sporadic să nu-ţi fi pus vreodată întrebarea esenţială „Ce se va întâmpla cu mine după ce am să fiu călcat de metrou pe trecerea de pietoni” sau diverse alte ipostaze ce implică conclusiv fatalitatea decesului prin încetarea din viaţă.
Pentru că suntem mulţi (nu-i aşa?), care de care mai creţi la minte, am scormonit, of course, o gârlă de prezumpţii fascinante la adresa dilemei existenţiale (sau neexistenţiale… sau… în fine!) printre care: transmigraţia sufletului; vacanţe de lux All Inclusive de durată nedefinită/definită (cea din urmă venită din partea unora mai sfioşi în gândire) în nu ştiu ce regate şi împărăţii; sau cea mai plauzibilă, din pruncul meu de vecernie, o eternitate de orgii sexuale în compania mai multor Fete Mari dotate cu himen reataşabil (only respect for the muslims XD).

Uite şi nişte pseudo-versuri cu tente comico-tragice la adresa acestei teme captivante:
Continuarea

INSOMNOLENŢĂ (Ştiu că nu există cuvântul în DEX)

De când mă ştiu, am avut probleme cu suprimarea temporară a conştiinţei seara. Aşadar, în loc să mă holbez la tavan timp de 8 ore, pun mâna pe telefonul din dotare şi compun versuri, deşi starea de oboseală fizică şi psihică înregistrată în timpul sesiunilor insomniace nu este întocmai propice acestor genuri de activităţi intelectuale😄
Adorm cu telefonul în mână şi uneori cu câteva strofe scrise în dânsul, ca cele de mai jos…
Continuarea

One Piece 2011 Cul Calendar

Cel mai şucar mod de a ţine evidenţa zilelor ce se vor scurge din 2011, cu excepţia clasicelor calendare ce prezintă mândre cu lăptăriile la vedere.
Anu’ ăsta, pe lângă o posibilă (mai degrabă utopică) ieşire din criză, aduce şi nişte episoade OP mind blowing, brain scrambling, EPICE, în termeni autohtoni (cel puţin pentru cei care nu s-au obosit să citească manga) şi cică şi un al 11-lea film în 3D intitulat „Mugiwara Chase” care va rula în cinematografele nipone începând cu data de 19 Martie.
Aşadar anul ăsta va fi destul de okay pentru Onepiecerişti…
All Hail Eiichirō Oda şi La Mulţi Ani, astăzi împlineşte 36 de ani!!!

Have Phan!🙂

A New Year! Another Challange!

A mai trecut un nenorocit de am. Suntem în 2011 şi încă nu s-au inventat maşinile zburătoare sau androizii. Parcă ieri era 2010, ţin şi acum minte revelionul de anul trecut… De fapt nu chiar. Ţin minte doar că am băut prea multă şampanie şi am mâncat prea multe prăjituri. M-am trezit în zori cu o durere de cap terifiantă şi cu o constipaţie care acceptă acelaşi adjectiv. Sper că anul acesta să ne aducă pace în lume, leacul la cancer, stoparea foametei mondiale şi nouă românilor o ţară nouă cu un popor nou în ea. Sunt prea optimist… ca să fiu realist sper să fie un an măcar la fel de prost ca acesta şi nu mai naşpa… La Mulţi Ani 2011! (Ce mai expresie, de parcă sărbătorim timpul trecut în intervale anuale de la naşterea singurei persoane care a fost la fel de populară ca The Beatles, însă ăsta e protocolul social). Urez tuturor fericire şi sănătate şi belşug, belşug realizabil doar prin emigrarea cât mai rapidă din pseudoţara aceasta.